La Cooperativa Agricolă Bunătăți Locale Dorobanți, fiecare produs are o poveste. Însă povestea roșiilor noastre, aceste comori rubinii cultivate cu pasiune în inima județului Arad, este una cu rădăcini adânci în istorie și cu un viitor plin de gust și speranță.

Așa a început povestea… Știați că, în perioada 1956-1989, zona Curtici era un important centru legumicol al României? Un adevărat pol al tomatelor de calitate superioară! În bazinul Curtici-Macea-Sânmartin-Dorobanți, pământul fertil producea roșii apreciate, care plecau zilnic, în vagoane întregi, din gara Curtici. Existau zile în care 30-40 de vagoane pline ochi cu roșii de la Curtici ajungeau în țări precum Germania de Est și Cehoslovacia.

Fermierii din Curtici erau elogiați în ziarele vremii pentru hărnicia și priceperea lor, având răsadnițe întinse pe mii de metri pătrați, dedicate roșiilor timpurii. Marfa de primă calitate mergea la export, iar cea destinată pieței interne ajungea la fabricile de conserve, transformându-se în delicioase sosuri și bulion.

O tradiție pierdută, dar nu uitată… Din păcate, odată cu trecerea timpului, tradiția cultivării tomatelor la Curtici a pălit. Urbanizarea, apropierea de orașul Arad, schimbările politice și probabil un anume dezinteres au făcut ca soiurile românești de tomate și faima „părâdaicilor de Curtici” să se piardă în negura istoriei. O tradiție prețioasă, aproape uitată.

Povestea continuă… la Ferma Pomicolă Curtici! Dar, din fericire, flacăra acestei tradiții a fost reaprinsă! În ultimii trei ani, datorită inițiativei pasionate a lui Marian Rotaru de la Ferma Pomicolă Curtici, semnele renarii sunt vizibile. Pe o suprafață de 3 hectare, Marian cultivă cu mândrie un soi românesc de tomate, Florina 44, o creație a Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Legumicolă Buzău.